M-am mutat.

Da… de acum mă găseşti pe http://www.frujy.info . Vizitează, citeşte, comentează dacă simţi nevoia. Frujy

Cu zâmbetul pe buze…

El se trezeşte cu ea în braţe. În acelaşi timp ea deschide ochii şi amândoi râd. Stau şi vorbesc ore în şir. Chiar şi când nu vorbesc este frumos. Se ridică din pat şi se duce pâna la magazin să ia ţigări. Când se întoarce se bagă iar în pat şi se uită  la ea cum visează. Îşi aminteşte cum a început totul.

El era într-un club cu prietenii lui când a văzut-o pentru prima dată. A doua zi s-a interesat şi i-a aflat id-ul. Au vorbit pe mess şi el a întrebat-o dacă vrea să se întîlnească.  Ea a zis că da.  S-au întîlnit.  Au vorbit(mai mult ea decât el). El a condus-o acasă şi i-a trimis mesaj că i-a placut si că ar mai vrea să se mai întâlnească. Ea i-a trimis înapoi întrebându-l dacă poate mâine. Plin de fericire i-a zis că da. S-au întâlnit a doua zi, şi ziua de după, şi după o săptamână şi tot aşa. Într-o seară după ce s-au întors dintr-un bar el s-a apropiat de ea şi a sărutat-o cât mai aproape de buze…. restul pe http://www.frujy.info/

Cappuccino cu ciocolată.

Se trezeşte, nerăbdător să o vadă. Chiar dacă s-au cam certat aseară şi ştie că ea e supărată, are încredere(ca întotdeauna) că o să treacă peste cu bine. Ştie că nu există dragoste fără sacrificii cum ştie că nu tot ce străluceşte este întotdeauna aur. Şi mai ştie că şi ea ştie asta. Se îmbracă nerăbdător şi pleacă, ştiind că pleacă prea devreme şi că o să o aştepte mult. Dar nu conta pentru el. Măcar să fie mai aproape de ea. Pe drum vede doi bătrânei ţinându-se de mână. Nu credea că o să se simtă aşa: imediat s-a gândit la ea şi… i-a plăcut. A observat cât de mult l-a schimbat… în tot. Şi-au dat unul altuia… restul pe http://www.frujy.info/

Guess Who-Noi în anul 2000

O nouă melodie a lui Guess Who… Ca de obicei, super tare melodia. În curând sper să avem şi varianta originală la download…. Sper să mai auzim în curând de încă un album de la el sau măcar o melodie o dată la puţin timp… HH-ul românesc renaşte. Via www.irefutabil.com

Versuri:

Şi noi ştim c-a trecut mult timp
Va trece încă pe-atât, presimt
În 10 ani mai prind
Câţiva ce mint,caţiva ce ţin să plece
Las`că trece
Românu-i făcut să-nece
Amaru` cu sânge rece
Când dă de necaz
Petrece cu o bere la rece
Se-ntrece
Zi-mi de ce furi ?
Da` cât mai vrei să furi ?
Nu vezi că suntem multe guri?
Şi ştim cu toţii ce-nseamnă să-nduri
Dar câte căzături să-nduri ?
Cam cât te bucuri şi cât înjuri?
La câte lucruri pofteşti din jur
Şi esti sigur că n-ai destul.

Refren x2 :

Da nu`i nimic, sunt consolat de mic
Tu eşti conştient ce zic,io
Nu ne-am născut în locul potrivit x2
N-am primit, am făcut totul din nimic.

Şi-ai mei sunt sigur ca ai tăi
Nu m-au crescut cu vânătăi
M-au învăţat să nu o iau pe alte căi
Mi-au explicat că lumea-i rea
Şi viaţa-i grea, şi tre’ să fac cumva, ceva
Mi-au spus că odată şi-odată se duc
Si tre ‘ să mă agit că tre’ să mă lupt
Că timpu` trece dintr-un foc
Mă plimbă din loc in loc
Mă schimbă după noroc
M-aleargă doar pentru un singur vot
Lumea simte, vrea fapte nu cuvinte
Un simplu om să fie preşedinte.

Refren x2 :

Da nu-i nimic, sunt consolat de mic
Tu eşti conştient ce zic,io
Nu ne-am născut în locul potrivit x2
N-am primit, am făcut totul din nimic.

În jur.

Vâd plictiseală, văd oameni grăbiţi, agitaţi, obosiţi şi frustraţi. Văd contrazicere, ipocrizie, restricţii, murdărie, sărăcie, singurătate, incomfort. Văd greşeli, păreri de rău, poveşti triste, răutate. Văd oameni care fac lucruri inconştient. Mai văd şi câteva zâmbete, îmbrăţişări, sărutări, veselie. Dar nu destul. Văd încercări, eşecuri. Văd confuzie. Văd “sad ending”. Văd… realitatea.

Aud vorbe rele, vorbe acide, … restul pe http://www.frujy.info/

Ce se întâmplă.

Ce-am mai făcut…. Păi să vedem: mi-am re-refăcut blogul, numai că de data asta sunt şi eu satisfăcut cât de cât( povestea “Kreatos” , deoarece era prea mare, am băgat-o în altă pagină). Am re-început şcoala de şoferi (shhh! doar “wish me luck”…again). Ascult de la un timp Kid Cudi-”man on the moon: The end of day” (remember http://wp.me/pvRfk-10 , chiar şi el a scups pe twitter că albumul lui a scăpat pe net şi până ajunge la noi în România…) Jay-Z- “The Blueprint 3″(chiar nu mă aşteptam să-mi placă) şi, mai nou Nicalai- A.E.R.(oficial mâine se lansează, dar e dat spre ascultare pe http://www.myspace.com/nicalai şi chiar are ascultări, pentru că e diferit). În rest… m-am cam lăsat de tutun (adică  fumez mai rar, ocazional), mă plictisesc, învăţ, aştept cu nerăbdare multe, recad în continuu, am multe în plan, fac ceva ce nu am mai făcut până acum şi-mi place, mi-e dor…

Ştiu.

Ştiu că aud, uneori prea mult. Ştiu că văd tot ce se întâmplă în jurul meu, uneori prea mult. Ştiu că simt, uneori prea mult. Ştiu că sunt sarcastic şi ironic, uneori prea mult. Ştiu că sunt greu de mulţumit. Ştiu că am multe scopuri de realizat. Ştiu că o să le realizez (oare pe toate?). Ştiu că iubesc. Ştiu că îmi place să trăiesc în prezent şi nu prea am remuşcări. Ştiu că sunt mulţumit de mine. Ştiu că trebuie să am mai multă răbdare uneori.  Ştiu că trebuie să citeşti şi printre rânduri ca să mă înţelegi. Ştiu că sunt diferit. Ştiu că te întrebi de ce. Ştiu că zâmbesc de câte ori îmi amintesc. Ştiu că au fost şi momente grele. Ştiu că o să mai fie. Ştiu că lumea uită repede. Ştiu că judecă repede. Ştiu că nu ştiu când să aprecieze. Ştiu că sunt ipocrit. Ştiu că fac multe lucruri inconştient. Ştiu ce-mi place. Ştiu că e posibil să nu înţelegi. Ştiu că asta e lumea mea. Ştiu că de multe ori nu o să ştiu. Ştiu că mi-e somn. Ştiu că mâine o să fiu altfel. Ştiu că îmi place. Ştiu…

Ştiu că aud, uneori prea mult. Ştiu că văd tot ce se întâmplă în jurul meu, uneori prea mult. Ştiu că simt, uneori prea mult. Ştiu că sunt sarcastic şi ironic, uneori prea mult. Ştiu că sunt greu de mulţumit. Ştiu că am multe scopuri de realizat. Ştiu că o să le realizez (oare pe toate?). Ştiu că iubesc. Ştiu că îmi place … restul pe http://www.frujy.info/

Dilemă. Pe “amdoar18ani”.

Se uită în jur: era pe un bloc destul de înalt. Priveliştea îl făcea să simtă furnicături pe şira spinării. Nu prea îi plăcea înălţimea. Cum a ajuns aici? Nu-şi aducea aminte nimic. Se uită din nou în jos: linişte. Nici urmă de fiinţă. Doar asfaltul rece. Se întreabă din nou cum a ajuns acolo. Nu vede nici o uşă sau geam pe unde ar fi putut ieşi. Deci cum a intrat?… http://amdoar18ani.ro/dilema/

26 de gânduri.

1. Dacă ai ştii că mâine lumea se termină, că nimic nu va mai exista şi nimeni… ce ai face? Eu aş profita de fiecare minut şi l-aş savura cu maximă intensitate. Cum, de altfel ar trebui să fecem zi de zi. Dar nu o facem fiindcă suntem distraşi de lucruri banale, mici, insignifiante dar puternic influenţabile. Aş face tot ce nu am făcut sau de ce mi-a fost frică până atunci. Aş vizita locurile pe care mi le doream de mult. Aş zbura, aş dansa, aş asculta muzică, aş vorbi, aş tace, aş ţipa, m-aş plimba, nu m-aş odihni nici o clipă. Aş face tot ce-mi doresc. Toate alături de ea. De ce nu facem asta zilnic? Încercăm…

2. De ce oamenii sunt caracterizaţi prin egoism, mitomanie, indiferenţa, ipocrizie şi altele? Tocmai ce am demonstrat că sunt om. Pentru că am pus o întrebare fără răspuns, având majoritatea “calitaţilor” de acolo(oricine le are, mai mult sau mai puţin) demonstrând astfel una de acolo: ipocrizia. Dar nu numai astea sunt caracteristice. Unii mai simt şi iubire, bunătate, fericire… Mă opresc aici că mă cam contrazic singur.

3. Nu ştii ce e iubirea pâna nu o găseşti. Şi când dai de ea nu-ţi vine să crezi că e adevărat. Important este să crezi în ea şi să nu te întrebi: “De ce?”.

4. De ce căutăm atâtea moduri de a ne diversifica viaţa? “Pentru că nu vrem să trăim în rutină, deşi suntem dependenţi de ea.”

5. Acţiunile noastre sunt doar ale noastre sau sunt influenţate de ce/cine ne înconjoară? Cred că majoritatea acţiunilor sunt influenţate sau influenţabile dar sunt şi acţiuni independente.

6. Dacă ai putea, ai vrea să ştii răspunsurile la toate întrebările? Eu, personal, nu! Pentru că aşa nu aş mai avea nici o surpriză în viaţă. Fie de rău, die de bine, eu vreau să fiu surpins. Nu vreau să ştiu ce o să se întâmple. Fără surprizele pe care ţi le rezervă viaţa totul ar fi previzibil şi plictisitor.

7. Ai vrea să trăieşti etern? Eu nu. În cel mai “rău” caz aş vrea să trăiesc mai mult măcar.

8. Dacă te schimbi, lumea te judecă. Dacă rămâi aşa cum eşti, lumea te consideră plictisitor. În concluzie: fă doar ce simţi sau ce crezi. Dar ai grijă, dacă eşti dependent de “lumea din jur”, aşa cum suntem majoritatea. Deşi câteodată e bine să-ţi dai puţin lumea peste cap, sau să găseşti pe cineva care să facă asta.

9. Dacă şi cum poţi, profită de orice moment. Fă-l să fie mai lung şi mai bun pentru tine.

10. Fă ce vrei. Câteodată e bine să fii şi egoist. Dar NU exagera!

11. Învaţă să ai răbdare. Chiar dacă ţi se pare greu, atunci când reuşeşti nu o să-ţi pară rău.

12. Nu exagera în vorbă şi mai ales în comportament. Doar dacă se cere. Şi atunci, fi atent.

13. Câteodată e bine să fii spontan şi impulsiv (asta în opoziţie cu 11).

14. Nu judeca. Măcare nu tot. Ştiu că ţi se pare greu, dar când o să ajungi în situaţia pe care tu ai judecat-o şi o să-i vezi pe alţii cum te judecă… nu o să-ţi placă.

15. Fii puternic. Când vezi că mulţi te judecă nu ceda. Arată-le că greşesc. Chiar dacă îţi ia timp.

16. Nu face niciodată ceva de care ştii că ţi-ar părea rău mai târziu.

17. Viaţa e ca multe chestii… De exemplu ca un joc “Darts”. Scopul e să dai în mijloc (punctajul maxim) dar atunci când reuşeşti până la urmă nu te lăsa păgubaş… mai încearcă încă o dată, şi încă o dată.

18. O să ai şi momente de căcat. Fii pregătit să le înfrunţi. Poţi să treci peste orice. Mai greu sau mai uşor.

19. Nu există “la fel”. Chiar dacă aşa ţi se pare. O să vezi că orice e diferit chiar dacă ţi se pare la fel. Chiar şi prin cel mai mic detaliu.

20. Aparenţele CHIAR înşeală.

21. Dacă azi ai o anumită părere despre ceva… mâine s-ar putea să nu mai fii de acord cu tine. Sunt(em) foarte schimbători, până ajungem să ne contrazicem cu noi înşine.

22. De multe ori trebuie să faci anumite lucruri făra să gândeşti sau fără să-ţi pui întrebări. Trebuie doar să “sari”.

23. Încearcă să nu-ţi pară rău de ceea ce faci. Chiar dacă pe moment ţi se pare greşit. Poate mai târziu o să-ţi aducă benficii.

24. 26 de gânduri sunt prea puţine. Sunt un infinit de întrebări sau probleme fără răspuns. Până la urmă, nu cred că există un răspuns concret la nici o întrebare-cel puţin de acest gen.

25. Cui mă adresez? Nu ştiu… în primul rând mie.

26. De ce 26 de gânduri? Asta numai noi ştim.

1. Dacă ai ştii că mâine lumea se termină, că nimic nu va mai exista şi nimeni… ce ai face? Eu aş profita de fiecare minut şi l-aş savura cu maximă intensitate. Cum, de altfel ar trebui să fecem zi de zi. Dar nu o facem fiindcă suntem distraşi de lucruri banale, mici, insignifiante dar puternic influenţabile. Aş face tot ce nu am făcut sau de ce mi-a fost frică până atunci. Aş vizita locurile pe care mi le doream de mult. Aş zbura, aş dansa, aş asculta muzică, aş vorbi, aş tace, aş ţipa, m-aş plimba, nu m-aş odihni nici o clipă. Aş face tot ce-mi doresc. Toate alături de ea. De ce nu facem asta zilnic? Încercăm…

2. De ce oamenii sunt caracterizaţi prin egoism, mitomanie, indiferenţa, ipocrizie şi altele? Tocmai ce am demonstrat că sunt om. Pentru că am pus o întrebare fără răspuns, având majoritatea “calitaţilor” de acolo(oricine le are, mai mult sau mai puţin) demonstrând astfel una de acolo: ipocrizia. Dar nu numai astea sunt caracteristice. Unii mai simt şi iubire, bunătate, fericire… Mă opresc aici că mă cam contrazic singur.

3. Nu ştii ce e iubirea pâna nu o găseşti. Şi când dai de ea nu-ţi vine să crezi că e adevărat. Important este să crezi în ea şi să nu te întrebi: “De ce?”.

4. De ce căutăm atâtea moduri de a ne diversifica viaţa? “Pentru că nu vrem să trăim în rutină, deşi suntem dependenţi de ea.”

… restul pe http://www.frujy.info/

O poveste… sinteza.

Cu ce sa incep? Incep prin a spune ca ce va urma sa scriu poate sa fie povestea mea…sau nu. Oricum ar fii, cred ca oricine s-ar regasi macar in cateva situatii…

Totul a inceput in 1990. Data exacta nu are mare importanta… sa zicem ca era primavara… Intr-un spital din Constanta o femeie se chinuia sa aduca pe lume un baiat. In sfarsit…sarim peste cativa ani din viata acestui baiat … sa-i spunem … Radu… si trecem la anii in care au inceput sa se intample lucruri mai interesante…

1994: Radu statea in camera lui, cum facea de obicei, si se uita la televizor… desene… O!cat ii placeau desenele… Deodata aude cheia in usa si tresare. Mama lui ii spune: “Hai inchide televizoru’ si fugi la tine in camera si dormi”. Fara sa zica nimic, baiatul se conforma spuselor mamei. Intra in camera, inchise usa si se baga in pat, astupandu-si urechile cu perna, stiind ce avea sa se intample. In casa intra tatal. “Usor” afumat, sa zic asa. Nici nu a intrat bine in casa ca a si inceput cu tipete si… altele…

1996: Radu sta cu mama lui in pat. El tine ochii intre-deschisi urmarind-o. Cateodata isi tinea respiratia, numai ca sa o auda pe mama lui… sa ii auda respiratia, inima. Apoi deschide si ea ochii si rad amandoi. Dupa ceva timp intra tatal lui in camera. “Ce dracu’ faceti aici? Dormiti toata ziua!” Mama, cu un ton destul de ostil: “Stai Mihai, ca trebuie sa doarma si el, e mic!” “Mic pe dracu’, de-aia nu-i mai tace gura toata ziua!” Dupa o pauza destul de scurta Mihai spune:  ”Bine! el sa doarma…da tu de ce stai langa el?”

1997: Radu sta cu bunica lui. Ea il pregateste pentru prima zi de scoala… e dimineata… soarele straluceste destul de puternic prin geamul jegos din sufragerie. “O sa vina si mama ta, ai rabdare” ii spune bunica. Dupa ce il imbraca intra pe usa mama lui. Radu fericit la culme, nu baga in seama ca bunica lui il incheia la nasturi si fuge. I s-a rupt un nasture… nu conta … acum macar era in bratele mamei… “Hai sa-ti fac freza vrei? “Bunica o trage de mana pe mama… sa-i spunem Ana… ”Ce faci mai? Prima zi la scoala si il faci sa arate ca un derbedeu?” Ana ii trage o privire bunicii care deja isi luase mana de pe ea. “Daca ii fac freza nu il fac sa arate ca un derbedeu… il fac sa arate frumos… sa fie fericit ca arata bine langa mine. Macar bucuria asta sa o aiba in viata asta de cacat!” Bunica numai zise nimic. Radu, fiind deja in baie, nu auzise mica cearta dintre cele doua(cum nu a auzit si cum nu o sa mai auda multe certuri). Dupa ce i-a facut freza cu gel, Ana l-a luat de mana si l-a dus la scoala. A fost o prima zi de scoala frumoasa pentru el… s-a integrat bine… Si, dupa cum avea sa afle si mai tarziu, a fost placut la prima vedere de toata lumea… Radu, de mic avea trasaturi fine, ochii de un albastru foarte inchis, parul drept si negru.

1999: Prima bataie a lui Radu. De fapt, la varsta lui nu se poate numi bataie. Era in pauza. Statea cu cativa din colegii lui in parculetul din fata scolii. La un moment dat, se ia la cearta, pe un motiv bine intemeiat atunci, pueril mai tarziu cu silviu(un baiat cu care mai avuse si alte altercatii). Nu a fost cine stie ce. Un picior in burta dat, unul luat, cateva impinsaturi, iar la final Silviu(vazand ca numai are ce face)il scuipa pe Radu. Asta i-a pus capac. Cu toata forta de care dispunea atunci s-a napustit asupra lui, facandu-i un placaj(fara sa stie). L-a trantit pe jos. ”Esti tigan? De-aia scuipi? O singura data sa te mai iei de mine… ” si tacu. La fel si silviu. De atunci Silviu cu Radu nu au mai avut nici o treaba. Mint! A mai fost o data. Numai ca de data asta nu se luase de el, ci de prietenul lui cel mai bun. Erau in clasa, Silviu a inceput sa se certe cu Andrei. Atunci a venit Radu si i-a zis: “Daca te iei de el, te iei si de mine!” Silviu, dupa ce ramase putin mut, zbiera: “Ce ma ce? Esti smecher?” Radu spuse calm: “Nu. ” Si atat… nici nu i-a mai trebuit mult lui Silviu, pentru ca pleca. Nu prea o sa mai aiba Radu parte de batai multe in viata lui. Armele lui erau cuvintele…

2000: Zece ani! La multi ani Radu! Ii zise bunica dimineata. “Merci Nani!” Nani… asa ii spunea Radu bunicii, de mic. Seara, toate rudele vin la masa, inclusiv mama cu… cineva nou… un barbat imbracat bine, hazliu, stia cum sa se poarte cu el… Ce mai… mai tarziu o sa-si dea seama ca mama a facut o alegere buna… acum e prea mic, prea bulversat… pentru el totul se intampla intr-un ritm alert. Acum el nu stia ca acest barbat nou din viata mamei lui(si mai tarziu si a lui)ii v-a deschide ochii…

2001: Radu statea la masa un caiet de matematica in fata lui. Langa el era bunicul lui. Un batran chel si cu barba. Radu avea lacrimi in ochi. Nu stia sa rezolve problema la matematica. “Numai plange ca nu esti fata!” Radu atunci ridica capul, se opri din plans si merse la baie fara sa mai zica nimic. Acolo isi sterse lacrimile. Era nervos. Deodata se opri din plans isi tinu respiratia, si fara sa-si dea seama ce face, dadu cu pumnul in perete atat de tare incat avea sa-l doara aproape 3 zile. Parca era mai bine. Se descarcase pe un perete…e bine asa… Cand s-a intors de la baie s-a asezat fara sa zica nimic. Acum se simtea mai bine. De acum inainte nu prea o sa mai planga… si-a gasit remediul. Nesanatos, intr-adevar, dar pe el il consola.

31 decembrie 2000: Radu se uita la televizor impreuna cu bunicii lui la programul de revelion. Mai erau cateva ore pana la 12 noaptea… Asta facea in fiecare an. Se uita cu bunicii lui la televizor, manca, bea, iar apoi se culca. De-abia mai tarziu o sa-si dea seama ca asta nu insemna distractie… era exact opusul…

2002: Primul sarut(adevarat) al lui Radu. Nu a fost cine stie ce. Nu va imaginati lumanari, trandafiri si inimioare. Mai degraba banci, scaune si creta. Daca inca nu v-ati dat seama s-a intamplat in clasa. Numai insist pe tema asta pentru ca nu este atat de romantic cum ar trebui…sau nu…

15 martie 2005: Observati ca am inceput sa pun si lunile. Asta inseamna ca am inceput sa-l cunosc mai bine pe Radu… sau nu… In fine. 15 martie. Radu statea pe o banca alaturi de colegii lui la scoala. Deodata o zareste pe mama lui venind spre el in pasi grabiti. Ajuns langa el, il ia de mana si ii spune la ureche: ”Du-te, ia-ti ghiozdanul si vino repede inapoi. Da’ repede!” Radu nici nu a mai stat pe ganduri, si cat ai zice: “Radu s-a dus si si-a luat ghiozdanul”, Radu s-a si intors. Mama lui il lua de mana si iesira din curtea scolii. Pe strada ii astepta intr-o Dacie Alex, barbatul pe care-l vazuse pentru prima data cand suflase 10 lumanari in tort, barbatul care avea sa-i schimbe viata, intr-un fel. Fara sa intrebe nimic(nu-i statea in fire)intra in masina cu ghiozdanul in brate. ”Vrei sa mancam ceva?” intreaba Alex. “Da!” a zis Radu cu un zambet copilaresc pe fata. “Vrei la Mec?” Radu a dat din cap afirmativ. “Bine atunci, hai!” De aici totul se schimba pentru Radu…

23 septembrie 2005: Mama plange .Bunica tipa. Radu e prins la mijloc. Bunicul si Alex incearca sa le linisteasca. Degeaba. Se cearta pe un subiect efemer, cum,de altfel, este totul. Banii. Banii. Niste hartii care ne pot schimba viata intr-o clipa. Sa trecem peste aceasta faza deoarece nu vreau sa insist prea mult cu aceasta cearta… vor fi si altele.

S-au întâmplat multe în viaţa lui Radu. Multe zâmbete, câteva certuri, distracţie, petreceri, beţii, dezamăgire, împlinire, succes… Multe… Poate prea multe pentru a putea fi scrise aici. De aceea mă opresc… sau, cine ştie? Acum Radu stă în faţa calculatorului şi ascultă muzică. A trecut prin multe, s-a schimbat mult(e incredibil cât de mult te poate schimba o persoană), şi o să treacă prin şi mai multe. Oricum… numai e copilul timid şi naiv care era când stătea cu bunicii lui. Acum e altfel. Mult mai bine. E fericit… doar el ştie de ce.

Cu ce sa incep? Incep prin a spune ca ce va urma sa scriu poate sa fie povestea mea…sau nu. Oricum ar fii, cred ca oricine s-ar regasi macar in cateva situatii…

Totul a inceput in 1990. Data exacta nu are mare importanta… sa zicem ca era primavara… Intr-un spital din Constanta o femeie se chinuia sa aduca pe lume un baiat. In sfarsit…sarim peste cativa ani din viata acestui baiat … sa-i spunem … Radu… si trecem la anii in care au inceput sa se intample lucruri mai interesante…

1994: Radu statea in camera lui, cum facea de obicei, si se uita la televizor… desene… O!cat ii placeau desenele… Deodata aude cheia in usa si tresare. Mama lui ii spune: “Hai inchide televizoru’ si fugi la tine in camera si dormi”. Fara sa zica nimic, baiatul se conforma spuselor mamei. Intra in camera, inchise usa si se baga in pat, astupandu-si urechile cu perna, stiind ce avea sa se intample. In casa intra tatal. “Usor” afumat, sa zic asa. Nici nu a intrat bine in casa ca a si inceput cu tipete si… altele…

1996: Radu sta cu mama lui in pat. El tine ochii intre-deschisi urmarind-o. Cateodata isi tinea respiratia, numai ca sa o auda pe mama lui… sa ii auda respiratia, inima. Apoi deschide si ea ochii si rad amandoi. Dupa ceva timp intra tatal lui in camera. “Ce dracu’ faceti aici? Dormiti toata ziua!” Mama, cu un ton destul de ostil: “Stai Mihai, ca trebuie sa doarma si el, e mic!” “Mic pe dracu’, de-aia nu-i mai tace gura toata ziua!” Dupa o pauza destul de scurta Mihai spune:  ”Bine! el sa doarma…da tu de ce stai langa el?”

1997: Radu sta cu bunica lui. Ea il pregateste pentru prima zi de scoala… e dimineata… soarele straluceste destul de puternic prin geamul jegos din sufragerie. “O sa vina si mama ta, ai rabdare” ii spune bunica. Dupa ce il imbraca intra pe usa mama lui. Radu fericit la culme, nu baga in seama ca bunica lui il incheia la nasturi si fuge. I s-a rupt un nasture… nu conta … acum macar era in bratele mamei… “Hai sa-ti fac freza vrei? “Bunica o trage de mana pe mama… sa-i spunem Ana… ”Ce faci mai? Prima zi la scoala si il faci sa arate ca un derbedeu?” Ana ii trage o privire bunicii care deja isi luase mana de pe ea. “Daca ii fac freza nu il fac sa arate ca un derbedeu… il fac sa arate frumos… sa fie fericit ca arata bine langa mine. Macar bucuria asta sa o aiba in viata asta de cacat!” Bunica numai zise nimic. Radu, fiind deja in baie, nu auzise mica cearta dintre cele doua(cum nu a auzit si cum nu o sa mai auda multe certuri). Dupa ce i-a facut freza cu gel, Ana l-a luat de mana si l-a dus la scoala. A fost o prima zi de scoala frumoasa pentru el… s-a integrat bine… Si, dupa cum avea sa afle si mai tarziu, a fost placut la prima vedere de toata lumea… Radu, de mic avea trasaturi fine, ochii de un albastru foarte inchis, parul drept si negru.

1999: Prima bataie a lui Radu. De fapt, la varsta lui nu se poate numi bataie. Era in pauza. Statea cu cativa din colegii lui in parculetul din fata scolii. La un moment dat, se ia la cearta, pe un motiv bine intemeiat atunci, pueril mai tarziu cu silviu(un baiat cu care mai avuse si alte altercatii). Nu a fost cine stie ce. Un picior in burta dat, unul luat, cateva impinsaturi, iar la final Silviu(vazand ca numai are ce face)il scuipa pe Radu. Asta i-a pus capac. Cu toata forta de care dispunea atunci s-a napustit asupra lui, facandu-i un placaj(fara sa stie). L-a trantit pe jos. ”Esti tigan? De-aia scuipi? O singura data sa te mai iei de mine… ” si tacu. La fel si silviu. De atunci Silviu cu Radu nu au mai avut nici o treaba. Mint! A mai fost o data. Numai ca de data asta nu se luase de el, ci de prietenul lui cel mai bun. Erau in clasa, Silviu a inceput sa se certe cu Andrei. Atunci a venit Radu si i-a zis: “Daca te iei de el, te iei si de mine!” Silviu, dupa ce ramase putin mut, zbiera: “Ce ma ce? Esti smecher?” Radu spuse calm: “Nu. ” Si atat… nici nu i-a mai trebuit mult lui Silviu, pentru ca pleca. Nu prea o sa mai aiba Radu parte de batai multe in viata lui. Armele lui erau cuvintele…

2000: Zece ani! La multi ani Radu! Ii zise bunica dimineata. “Merci Nani!” Nani… asa ii spunea Radu bunicii, de mic. Seara, toate rudele vin la masa, inclusiv mama cu… cineva nou… un barbat imbracat bine, hazliu, stia cum sa se poarte cu el… Ce mai… mai tarziu o sa-si dea seama ca mama a facut o alegere buna… acum e prea mic, prea bulversat… pentru el totul se intampla intr-un ritm alert. Acum el nu stia ca acest barbat nou din viata mamei lui(si mai tarziu si a lui)ii v-a deschide ochii…

2001: Radu statea la masa un caiet de matematica in fata lui. Langa el era bunicul lui. Un batran chel si cu barba. Radu avea lacrimi in ochi. Nu stia sa rezolve problema la matematica. “Numai plange ca nu esti fata!” Radu atunci ridica capul, se opri din plans si merse la baie fara sa mai zica nimic. Acolo isi sterse lacrimile. Era nervos. Deodata se opri din plans isi tinu respiratia, si fara sa-si dea seama ce face, dadu cu pumnul in perete atat de tare incat avea sa-l doara aproape 3 zile. Parca era mai bine. Se descarcase pe un perete…e bine asa… Cand s-a intors de la baie s-a asezat fara sa zica nimic. Acum se simtea mai bine. De acum inainte nu prea o sa mai planga… si-a gasit remediul. Nesanatos, intr-adevar, dar pe el il consola.

31 decembrie 2000: Radu se uita la televizor impreuna cu bunicii lui la programul de revelion. Mai erau cateva ore pana la 12 noaptea… Asta facea in fiecare an. Se uita cu bunicii lui la televizor, manca, bea, iar apoi se culca. De-abia mai tarziu o sa-si dea seama ca asta nu insemna distractie… era exact opusul…

2002: Primul sărut(adevărat) al lui Radu. Nu a fost cine ştie ce. Nu vă imaginaţi lumânări, trandafiri şi inimioare. Mai degrabă bănci, scaune şi cretă. Dacă încă nu v-aţi dat seama s-a întâmplat în clasă. Numai insist pe tema asta pentru că nu este atât de romantic cum ar trebui…sau nu…

15 martie 2005: Observati ca am inceput sa pun si lunile. Asta inseamna ca am inceput sa-l cunosc mai bine pe Radu… sau nu… In fine. 15 martie. Radu statea pe o banca alaturi de colegii lui la scoala. Deodata o zareste pe mama lui venind spre el in pasi grabiti. Ajuns langa el, il ia de mana si ii spune la ureche: ”Du-te, ia-ti ghiozdanul si vino repede inapoi. Da’ repede!” Radu nici nu a mai stat pe ganduri, si cat ai zice: “Radu s-a dus si si-a luat ghiozdanul”, Radu s-a si intors. Mama lui il lua de mana si iesira din curtea scolii. Pe strada ii astepta intr-o Dacie Alex, barbatul pe care-l vazuse pentru prima data cand suflase 10 lumanari in tort, barbatul care avea sa-i schimbe viata, intr-un fel. Fara sa intrebe nimic(nu-i statea in fire)intra in masina cu ghiozdanul in brate. ”Vrei sa mancam ceva?” intreaba Alex. “Da!” a zis Radu cu un zambet copilaresc pe fata. “Vrei la Mec?” Radu a dat din cap afirmativ. “Bine atunci, hai!” De aici totul se schimba pentru Radu…

23 septembrie 2005: Mama plange .Bunica tipa. Radu e prins la mijloc. Bunicul si Alex incearca sa le linisteasca. Degeaba. Se cearta pe un subiect efemer, cum,de altfel, este totul. Banii. Banii. Niste hartii care ne pot schimba viata intr-o clipa. Sa trecem peste aceasta faza deoarece nu vreau sa insist prea mult cu aceasta cearta… vor fi si altele.

S-au întâmplat multe în viaţa lui Radu. Multe zâmbete, câteva certuri, distracţie, petreceri, beţii, dezamăgire, împlinire, succes… Multe… Poate prea multe pentru a putea fi scrise aici. De aceea mă opresc… sau, cine ştie? Acum Radu stă în faţa calculatorului şi ascultă muzică. A trecut prin multe, s-a schimbat mult(e incredibil cât de mult te poate schimba o persoană), şi o să treacă prin şi mai multe. Oricum… numai e copilul timid şi naiv care era când stătea cu bunicii lui. Acum e altfel. Mult mai bine. E fericit… doar el ştie de ce.

Primul post pe “amdoar18ani.ro”

Se trezeşte în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră. Se ridică buimac din pat şi se îndreaptă spre baie. Îl dor oasele ca pe un bătrân cu reumatism, deşi are doar 28 de ani. Se uită în oglindă şi nu îi place ce vede: un bărbat cu un chip nebărbierit, prea bătrân pentru vârsta pe care o avea.şi aduce aminte cum arăta înainte. Înainte să-şi distrugă viaţa şi să fie nevoit să nu mai socializeze…….. http://amdoar18ani.ro/lumea-lui/

Mereu azi…

Michael Jackson – “Don’t stop ’til you get enough” răsuna în boxele lui. Stătea în faţa calculatorului şi se gândea la ce a făcut aseară. Nu prea îşi amintea nimic. În halul ăsta se îmbătase? Dar el nu-şi aduce aminte să fi băut. Aşa că se hotărăşte să iasă puţin pe afară să-şi mai limpezească gândurile. Pune mâna pe telefon şi îşi sună unul din prieteni întrebându-l dacă vrea să iasă afară. Acesta spune că da, în pofida vremii urâte de afară… Mai multe pe http://amdoar18ani.ro/mereu-azi/

O poveste… concluzia?

S-au întâmplat multe în viaţa lui Radu. Multe zâmbete, câteva certuri, distracţie, petreceri, beţii, dezamăgire, împlinire, succes… Multe… Poate prea multe pentru a putea fi scrise aici. De aceea mă opresc… sau, cine ştie? Acum Radu stă în faţa calculatorului şi ascultă muzică. A trecut prin multe, s-a schimbat mult(e incredibil cât de mult te poate schimba o persoană), şi o să treacă prin şi mai multe. Oricum… numai e copilul timid şi naiv care era când stătea cu bunicii lui. Acum e altfel. Mult mai bine. E fericit… doar el ştie de ce.

Toamna… o bătrână irascibilă…

A venit toamna… a venit ca o bătrână irascibilă pe care nu o satisface nimic. A venit cu vânturile ei şi cu ploile care te pun pe gânduri. El stă la geam şi se gândeşte la ea. E departe. Dar se consolează când se gândeşte că o să se vadă în curând…. restul pe http://www.frujy.info/

Back to the old…

După multe căutari şi schimbări am revenit la vechea temă… parcă se potriveşte cel mai bine… oricum nu prea am de unde să aleg… Deocamdată e bine, sunt mulţumit. Acum lenevesc, îmi revin după răceala nesimţită care m-a scurs de orice putere şi ascult muzica mea preferată ca să-mi reîncarc bateriile. A! Şi lucrez la ceva care cred că o să-mi ia ceva timp… se numeşte “26 de gânduri”. Atât zic.

M-am întors…

Zilele astea m-am luptat… dar m-am luptat rău… cu o nesimţită de răceala ce nu-mi dădea pace… M-a lăsat cu dureri de oase şi o durere în gât ce nu vrea să ma lase în pace. Important e că nu mai am starea pe care o aveam ieri dimineaţă. M-am trezit de parcă mă batusem toată noaptea. Acum e mai bine. Dacă m-ar lăsa şi durerea asta de gât ar fi minunat. Să vedem când o să fiu în stare să mai scriu ceva…

O zi urâtă… o lipsă de inspiraţie.

Astăzi toată ziua am stat în pat şi m-am uitat la filme în prostie. Sau am ascultat muzică. A! Şi am terminat “Alchimistul” de Coelho. Despre carte: genială! Cea mai interesantă carte citită până acum. Are o mulţime de replici care te fac să spui : “Aşa e!”. În rest mai nimic. Nici măcar nu am stat la calculator din cauza curentului care-şi bătea joc de mine, întrerupându-se pentru 2 secunde din cinci în cinci minute. Aşa că l-am lăsat baltă. Acum văd că şi-a mai revenit… sper să ţină. Aşa că azi nu cred că o să mai îmi debiteze nimic creierul. Sau am prea multe în cap şi nu ştiu cum să le aranjez. Toate la timpul lor…

Deasupra tuturor…

Toată ziua stau împreună. Nu se plictisesc nici o clipă. E seară. Se duc pe bloc. Vântul bate uşor dar îndeajuns ca să  ţi se pară răcoare. Se uită în jur, el ţinând-o pe ea în braţe. Vorbesc, se săruta… e frumos, e de vis. Se uită in jos. Oamenii sunt atât de mici. Pentru un moment se simt deasupra tuturor. Sunt fericiţi. Cu adevărat. Ar putea să stea aşa până dimineaţa şi tot nu s-ar plictisi. Mulţi spun că ştiu ce înseamnă “iubirea”,… restul pe http://www.frujy.info/

O lume ciudată…

Mă trezesc dimineaţa şi mă ridic încet din pat. Mă duc la baie cu paşi mărunţi. Mă spăl după care mănânc ceva. Nu e nimeni acasă. Doar eu şi câinii. Mă gândesc că aş vrea să ies puţin afară, aşa că mă îmbrac şi încep să cobor scările. Mă întâlnesc cu un vecin. Acesta se uită ciudat la mine şi bălmăjeşte ceva. Nu mă obosesc să îl înţeleg. Îmi continui drumul. Ajuns jos mă gândesc că îmi este poftă de un suc. Intru în magazin, iau o Cola din frigider şi mă duc la casă. Aici casieriţa stătea cu spatele. Stau, aştept, nu zic nimic. La un moment dat îmi dreg glasul ca să îi atrag atenţia. Aceasta se întoarce furioasă spre mine…. restul pe http://www.frujy.info/

“Cu zâmbetul pe buze” după “lacrimi pe obraji”.

Se intalnesc intr-o dimineata. El se uita la ea si ii trec mii de ganduri prin cap. Ea e inca suparata de ce s-a intamplat aseara. Se cearta. El nu intelege ce vrea ea sa zica si invers. Sunt bulversati. Amandoi sunt orgoliosi rau. El se abtine sa zica multe. Se gandeste ca mai bine nu zice nimic la nervi de care o sa ii para rau mai tarziu. Nu vrea sa o raneasca. Nu se vede decat cu ea. Asta incearca sa ii explice. Dar parca nu ii iese. Vrea sa zica ceva care ar linisti situatia si de fapt cuvintele care ii ies sunt acide.Si ea incearca sa il linisteasca si sa-i explice dar parca nu asculta. Il imbratiseaza dar el nu ii raspunde. Sta acolo nemiscat cu ochii atintiti in pamant oftand si strangand din dinti. Din cand in cand mai spune cate ceva. El vrea dar nu poate sa remedieze situatia. Deodata se gandeste cum ar fi viata fara ea. Incepe sa se sperie. Nu ii place deloc. Pentru ca ea este tot. Isi da seama ca si ea se gandeste la acelasi lucru pentru ca vede cum i se rostogoleste o lacrima pe obraz. O imbratiseaza si ea, la randul ei la fel. Isi zic unul altuia cat de mult se iubesc si parca acum explicatiile suna mai bine. Cat de mult ajuta o imbratisare adevarata. Se saruta si continua sa vorbeasca. E mai bine acum. Lui ii pare rau ca nu a putut sa-i explice, ei ii pare rau pentru ce a zis. Isi dau seama ca cearta e perfect normala. Uneori chiar ajuta. Mai ales la ei. Doi ciudati perfecti. Amandoi perfecti unul pentru celalalt. Acum ii vezi in parc mergand fericiti,tinandu-se de mana. Cu zambetul pe buze, parul alb, batrani, fericiti, perfecti.

Se întâlnesc într-o dimineaţa. El se uită la ea şi îi trec mii de gânduri prin cap. Ea e înca supărată de ce s-a întâmplat aseară. Se ceartă. El nu înţelege ce vrea ea să zică şi invers. Sunt bulversaţi. Amândoi sunt orgolioşi rău. El se abţine să zică multe. Se gândeşte că mai bine nu zice nimic la nervi de care o să îi pară rău mai târziu. Nu vrea să o rănească. Nu se vede decât cu ea. Asta încearcă să îi explice. Dar parcă nu îi iese. Vrea să zică ceva care ar linişti situaţia şi de fapt cuvintele care îi ies sunt acide. Şi ea încearca să îl liniştească şi să-i explice dar parcă nu asculta. Îl îmbrăţişează dar el nu îi răspunde. … restul pe http://www.frujy.info/

“Vrajitoarea din Portobello” si “The Fountain”.

Astazi tocmai ce am terminat de citit “Vrajitoarea din Portobello” de Paulo Coelho, si de vizionat “The Fountain“ ttp://www.imdb.com/title/tt0414993/ de Darren Aronofsky(“The wrestler” si “Requiem for a dream“-alte capodopere).

Despre carte: mi-a placut dar nu asa de mult ca “Veronika se hotaraste sa moara“. Are ceva care te tine pana la sfarsit. “S-a nascut in Romania si nu avea nici un nume. In Beirut, parintii adoptivi ii spun Sherine. Apoi primeste numele zeitei intelepciunii, Atena. Calatoreste in toata lumea, cautandu-se pe sine, si afla mult mai mult decat sperase — afla adevarul despre lumea in care traieste. Si devine Vrajitoarea din Portobello.” Asta pe scurt.

Despre film: genial in absurditatea lui. Adica are un stil de abordare care te cam ameteste. Dar este genul de film ciudat care pe mine ma atrage. Nu am ce sa zic mai mult decat sa va uitati la el. Dar doar daca sunteti fani genului. Sugerez sa vizionati intai “Requiem for a dream“. Daca nu va place asta nu are sens sa va mai uitati la restul de gen.

O poveste… continuarea.

23 septembrie 2005:Mama plange.Bunica tipa.Radu e prins la mijloc.Bunicul si Alex incearca sa le linisteasca.Degeaba.Se cearta pe un subiect efemer,cum,de altfel,este totul.Bani.Bani.Niste hartii care ne pot schimba viata intr-o clipa.Sa trecem peste aceasta faza deoarece nu vreau sa insist prea mult cu aceasta cearta…vor fi si altele.Cred ca viata,in sinea ei este o intreaga cearta.

31 decembrie 2005:Primul revelion alaturi de mama lui si Alex.Parca e altfel.Mai bine.Mai relaxat.Mai…distrat.5.4.3.2.1…Radu este fericit.

23 noiembrie:Radu este in vizita la Andrei,prietenul lui din clasa 1.Venise pentru niste jocuri.Printre altele Andrei ii arata poze si filmulete cu gasca cu care umbla el.Au ras aproape tot timpul.Dupa ce au terminat treaba Radu a plecat acasa gandindu-se ce frumos ar fi sa aiba si el o gasca adevarata.Adica avea,dar parca nu era la fel.

Tot timpul cat a stat cu bunica lui nu prea iesea pe afara,pentru ca aceasta il cam…”limita” sa zic asa.Cred ca acesta era motivul pentru care el iesea doar cu cei din blocul lui.Era un…banal.In fine…totul avea sa se schimbe.

Ajuns acasa Radu a intrat pe mess si l-a intrebat pe Andrei daca poate sa “intre” si el in gasca lui.Acesta a zis: “Da,de ce nu?Noi iesim la 6.Ne vedem in parcare.”Radu fericit,apoi s-a dus la Alex si mama lui care stateau in sufrageri fumand,la televizor.”Mama!Pot sa ies si eu afara?” “Afara unde?” “Afara cu niste baieti.Cu Andrei de la mine din clasa si altii.”

“Bine,iesi.”Atunci vorbi si Alex:”Si la ce ora te intorci?”Radu a ramas mut pentru moment si a ridicat din umeri.”Ce ridici asa din umeri?N-ai si tu o opinie?”Se instala un moment de liniste timp in care lui Radu deja ii parea rau ca i-a intrebat.

“Atunci la 9 jumate esti in casa.”Radu,cu un zambet pe fata zise “Bine!” si fugi in camera lui sa se imbrace.Dupa aceasta iesi pe usa si cobori scarile in graba.

Ajuns in parcare il vazu pe Andrei cu inca 2 baieti.Bogdan si Cristi.Au facut introducerile si de aici a pornit totul. A inceput sa iasa zilnic cu ei,sa se distreze,sa ii cunoasca mai bine: Andrei,Bogdan,Cristi,fratele lui,Mircea,Silviu si Ana.

29 decembrie:

23 septembrie 2005: Mama plange .Bunica tipa. Radu e prins la mijloc. Bunicul si Alex incearca sa le linisteasca. Degeaba. Se cearta pe un subiect efemer, cum,de altfel, este totul. Banii. Banii. Niste hartii care ne pot schimba viata intr-o clipa. Sa trecem peste aceasta faza deoarece nu vreau sa insist prea mult cu aceasta cearta… vor fi si altele.

31 decembrie 2005: Primul revelion alaturi de mama lui si Alex. Parca e altfel. Mai bine. Mai relaxat. Mai… distrat. 5. 4. 3. 2. 1… Radu este fericit.

23 noiembrie 2006: Radu este in vizita la Andrei, prietenul lui din clasa 1. Venise pentru niste jocuri. Printre altele Andrei ii arata poze si filmulete cu gasca cu care umbla el. Au ras aproape tot timpul. Dupa ce au terminat treaba Radu a plecat acasa gandindu-se ce frumos ar fi sa aiba si el o gasca adevarata. Adica avea, dar parca nu era la fel. Tot timpul cat a stat cu bunica lui nu prea iesea pe afara, pentru ca aceasta il cam… “limita” sa zic asa. Cred ca acesta era motivul pentru care el iesea doar cu cei din blocul lui. Era un… banal. In fine… totul avea sa se schimbe. Ajuns acasa Radu a intrat pe mess si l-a intrebat pe Andrei daca poate sa “intre” si el in gasca lui. Acesta a zis:  ”Da, de ce nu? Noi iesim la 6. Ne vedem in parcare.” Radu fericit, apoi s-a dus la Alex si mama lui care stateau in sufrageri fumand, la televizor. “Mama! Pot sa ies si eu afara?”  ”Afara unde?” “Afara cu niste baieti. Cu Andrei de la mine din clasa si altii.” ”Bine, iesi.” Atunci vorbi si Alex: “Si la ce ora te intorci?” Radu a ramas mut pentru moment si a ridicat din umeri. “Ce ridici asa din umeri? N-ai si tu o opinie?” Se instala un moment de liniste timp in care lui Radu deja ii parea rau ca i-a intrebat. ”Atunci la 9 jumate esti in casa. “Radu, cu un zambet pe fata zise: “Bine!” si fugi in camera lui sa se imbrace. Dupa aceasta iesi pe usa si cobori scarile in graba. Ajuns in parcare il vazu pe Andrei cu inca 2 baieti. Bogdan si Cristi. Au facut introducerile si de aici a pornit totul. A inceput sa iasa zilnic cu ei, sa se distreze, sa ii cunoasca mai bine: Andrei, Bogdan, Cristi, fratele lui, Mircea, Silviu si altii care mai tarziu nu vor mai fii importanti. TO BE CONTINUED!

O poveste… schimbarea.

2002: Primul sarut(adevarat) al lui Radu. Nu a fost cine stie ce. Nu va imaginati lumanari, trandafiri si inimioare. Mai degraba banci, scaune si creta. Daca inca nu v-ati dat seama s-a intamplat in clasa. Numai insist pe tema asta pentru ca nu este atat de romantic cum ar trebui…sau nu…

15 martie 2005: Observati ca am inceput sa pun si lunile. Asta inseamna ca am inceput sa-l cunosc mai bine pe Radu… sau nu… In fine. 15 martie. Radu statea pe o banca alaturi de colegii lui la scoala. Deodata o zareste pe mama lui venind spre el in pasi grabiti. Ajuns langa el, il ia de mana si ii spune la ureche:

“Du-te, ia-ti ghiozdanul si vino repede inapoi. Da’ repede!” Radu nici nu a mai stat pe ganduri, si cat ai zice: “Radu s-a dus si si-a luat ghiozdanul”, Radu s-a si intors. Mama lui il lua de mana si iesira din curtea scolii.

Pe strada ii astepta intr-o Dacie Alex, barbatul pe care-l vazuse pentru prima data cand suflase 10 lumanari in tort, barbatul care avea sa-i schimbe viata, intr-un fel. Fara sa intrebe nimic(nu-i statea in fire)intra in masina cu ghiozdanul in brate.

“Vrei sa mancam ceva?” intreaba Alex. “Da!” a zis Radu cu un zambet copilaresc pe fata. “Vrei la Mec?” Radu a dat din cap afirmativ. “Bine atunci, hai!” De aici totul se schimba pentru Radu.

2002: Primul sarut(adevarat) al lui Radu. Nu a fost cine stie ce. Nu va imaginati lumanari, trandafiri si inimioare. Mai degraba banci, scaune si creta. Daca inca nu v-ati dat seama s-a intamplat in clasa. Numai insist pe tema asta pentru ca nu este atat de romantic cum ar trebui…sau nu…

15 martie 2005: Observati ca am inceput sa pun si lunile. Asta inseamna ca am inceput sa-l cunosc mai bine pe Radu… sau nu… In fine. 15 martie. Radu statea pe o banca alaturi de colegii lui la scoala. Deodata o zareste pe mama lui venind spre el in pasi grabiti. Ajuns langa el, il ia de mana si ii spune la ureche: ”Du-te, ia-ti ghiozdanul si vino repede inapoi. Da’ repede!” Radu nici nu a mai stat pe ganduri, si cat ai zice: “Radu s-a dus si si-a luat ghiozdanul”, Radu s-a si intors. Mama lui il lua de mana si iesira din curtea scolii. Pe strada ii astepta intr-o Dacie Alex, barbatul pe care-l vazuse pentru prima data cand suflase 10 lumanari in tort, barbatul care avea sa-i schimbe viata, intr-un fel. Fara sa intrebe nimic(nu-i statea in fire)intra in masina cu ghiozdanul in brate. ”Vrei sa mancam ceva?” intreaba Alex. “Da!” a zis Radu cu un zambet copilaresc pe fata. “Vrei la Mec?” Radu a dat din cap afirmativ. “Bine atunci, hai!” De aici totul se schimba pentru Radu… TO BE CONTINUED.

Totul a fost un vis?

Se trezeste dimineata tarziu. Se ridica brusc din pat si il ia o usoara ameteala. A intarziat! Se imbraca repede, se duce la baie, se spala dupa care iese pe usa. Afara soarele ii raneste ochii cu razele lui puternice de vara, asa ca isi pune ochelarii de soare. Incepe sa mearga repede. Ajunge la strada. Se uita in stanga, dreapta. Nimeni. Nici o masina. Nici un om. Ciudat. Traverseaza ca sa astepte microbuzul. Asteapta. 5, 10, 15 minute, o ora. Microbuzul tot nu a venit. Incepe sa mearga pe jos. La jumatatea drumului isi da seama ca nu a trecut nici o masina pe langa el de cand a iesit din casa. Nici macar un om. Ciudat. Incepe sa se sperie usor, sa-si puna o gramada de intrebari.Spera ca ea e in regula,acasa. Ajunge in fata unui magazin. Intra. Nimeni. Doar rafturile pline cu produse, casieriile goale. Iese afara. Totul arata de parca se oprise timpul. Liniste. Nimeni pe nicaieri. Deja intra in panica. Pune mana pe telefon si o suna pe mama. … restul pe http://www.frujy.info/

O poveste… remediu.

2000:Zece ani!La multi ani Radu!Ii zise bunica dimineata.”Merci Nani!”Nani…asa ii spunea Radu bunicii,de mic.Seara,toate rudele vin la masa,inclusiv mama cu…cineva nou…un barbat imbracat bine,hazliu,stia cum sa se poarte cu el…

Ce mai…mai tarziu o sa-si dea seama ca mama a facut o alegere buna…acum e prea mic,prea bulversat…pentru el totul se intampla intr-un ritm alert.Acum el nu stia ca acest barbat nou din viata mamei lui(si,mai tarziu si a lui)ii v-a deschide ochii…

2001:Radu statea la masa un caiet de matematica in fata lui.Langa el era bunicul lui.Un batran chel si cu barba.Radu avea lacrimi in ochi.Nu stia sa rezolve problema la matematica.”Numai plange ca nu esti fata!”Radu atunci ridica capul,se opri din plans si merse la baie fara sa mai zica nimic.

Acolo isi sterse lacrimile.Era nervos.Deodata se opri din plans isi tinu respiratia,si fara sa-si dea seama ce face,dadu cu pumnul in perete atat de tare incat avea sa-l doara aproape 3 zile.Parca era mai bine.Se descarcase pe un perete…e bine asa…

Cand s-a intors de la baie s-a asezat fara sa zica nimic.Acum se simtea mai bine.De acum inainte nu prea o sa mai planga…si-a gasit remediul.Nesanatos,intr-adevar,dar pe el il consola.

2000: Zece ani! La multi ani Radu! Ii zise bunica dimineata. “Merci Nani!” Nani… asa ii spunea Radu bunicii, de mic. Seara, toate rudele vin la masa, inclusiv mama cu… cineva nou… un barbat imbracat bine, hazliu, stia cum sa se poarte cu el… Ce mai… mai tarziu o sa-si dea seama ca mama a facut o alegere buna… acum e prea mic, prea bulversat… pentru el totul se intampla intr-un ritm alert. Acum el nu stia ca acest barbat nou din viata mamei lui(si mai tarziu si a lui)ii v-a deschide ochii…

2001: Radu statea la masa un caiet de matematica in fata lui. Langa el era bunicul lui. Un batran chel si cu barba. Radu avea lacrimi in ochi. Nu stia sa rezolve problema la matematica. “Numai plange ca nu esti fata!” Radu atunci ridica capul, se opri din plans si merse la baie fara sa mai zica nimic. Acolo isi sterse lacrimile. Era nervos. Deodata se opri din plans isi tinu respiratia, si fara sa-si dea seama ce face, dadu cu pumnul in perete atat de tare incat avea sa-l doara aproape 3 zile. Parca era mai bine. Se descarcase pe un perete…e bine asa… Cand s-a intors de la baie s-a asezat fara sa zica nimic. Acum se simtea mai bine. De acum inainte nu prea o sa mai planga… si-a gasit remediul. Nesanatos, intr-adevar, dar pe el il consola.

31 decembrie 2000: Radu se uita la televizor impreuna cu bunicii lui la programul de revelion. Mai erau cateva ore pana la 12 noaptea… Asta facea in fiecare an. Se uita cu bunicii lui la televizor, manca, bea, iar apoi se culca. De-abia mai tarziu o sa-si dea seama ca asta nu insemna distractie… era exact opusul…TO BE CONTINUED.

Kid Cudi – “Man On The Moon: The End of Day” tracklist

Kid Cudi a anuntat pe pagina de Twitter  www.twitter.com/kidcudi si pe blog-ul lui http://www.kidcudi.com/news/ lista melodiilor care vor fii pe album.

tracklist

Eu unul de-abia astept acest album care o sa apara pe 15 septembrie(aceeasi data ca si Spike – Ramanem Prieteni, alt album asteptat cu nerabdare de mine)

Din ce am ascult de pe mixtape-ul lui Cudi, “A kid Named Cudi”, mi-au placut majoritatea melodiilor. Favoritele mele: Heaven at nite, Sky might fall,The prayer, Dat New, Pillow Talk, Make her say(i poke her face),si restul… Chiar va recomand acest artist. E ceva diferit.

Ca sa vedeti si voi la ce ma refer:

Discutii in microbuz…

Azi pe drum m-am cam distrat in cele doua microbuze in care trebuie sa merg pentru a ajunge acasa(minunat,nu?). De obicei nu se intampla mai nimic. Aceleasi discutii monotone intre doua doamne in varsta seni…pardon batrane, care vorbesc despre ce a mai facut cutare si cum a vazut ea pe vizor ca se intampla ceva ciudat si bla bla… Astazi am asistat la discutia dintre 3 pustoaice(14-15 ani) care vorbeau despre relatii si, mai tarziu se contraziceau ce status sa puna pe mess si cum. Sa va exemplific…

M-am urcat in microbuz intr-un final…pentru ca am ratat 4. 3 pentru ca erau pline(si cand zic pline…zic pline…adica… curu’ oamenilor prin geam…capete lipite pe geam… in fine) si 1 din alt motiv… Asaa… … restul pe http://www.frujy.info/

O poveste… prima zi de scoala.

1997:Radu sta cu bunica lui.Ea il pregateste pentru prima zi de scoala…e dimineata…soarele straluceste destul de puternic prin geamul jegos din sufragerie.”O sa vina si mama ta,ai rabdare”ii spune bunica.Dupa ce il imbraca intra pe usa mama lui.

Radu fericit la culme,nu baga in seama ca bunica lui il incheia la nasturi si fuge.I s-a rupt un nasture…nu conta…acum macar era in bratele mamei…”Hai sa-ti fac freza vrei?”Bunica o trage de mana pe mama…sa-i spunem Ana…

“Ce faci mai?Prima zi la scoala si il faci sa arate ca un derbedeu?”Ana ii trage o privire bunicii care deja isi luase mana de pe ea.”Daca ii fac freza nu il fac sa arate ca un derbedeu…il fac sa arate frumos…sa fie fericit ca arata bine langa mine.

Macar bucuria asta sa o aiba in viata asta de cacat!Bunica numai zise nimic.

Radu,fiind deja in baie,nu auzise mica cearta dintre cele doua(cum nu a auzit si cum nu o sa mai auda multe certuri)Dupa ce i-a facut freza cu gel,Ana l-a luat de mana si l-a dus la scoala.A fost o prima zi de scoala frumoasa pentru el…s-a integrat bine…

Si,dupa cum avea sa afle si mai tarziu,a fost placut la prima vedere de toata lumea…

Radu,de mic avea trasaturi fine,ochii de un albastru foarte inchis,parul drept si negru…ce sa mai…”Cand ve fii mare vei frange multe inimi”.Dupa cum ii zicea mama.Avea sa afle mai tarziu daca mama lui avea dreptate sau nu…

Sau poate el nu-si va da seama…cine stie…in sfarsit…deja am deraiat…sa revenim.

1997: Radu sta cu bunica lui. Ea il pregateste pentru prima zi de scoala… e dimineata… soarele straluceste destul de puternic prin geamul jegos din sufragerie. “O sa vina si mama ta, ai rabdare” ii spune bunica. Dupa ce il imbraca intra pe usa mama lui. Radu fericit la culme, nu baga in seama ca bunica lui il incheia la nasturi si fuge. I s-a rupt un nasture… nu conta … acum macar era in bratele mamei… “Hai sa-ti fac freza vrei? “Bunica o trage de mana pe mama… sa-i spunem Ana… ”Ce faci mai? Prima zi la scoala si il faci sa arate ca un derbedeu?” Ana ii trage o privire bunicii care deja isi luase mana de pe ea. “Daca ii fac freza nu il fac sa arate ca un derbedeu… il fac sa arate frumos… sa fie fericit ca arata bine langa mine. Macar bucuria asta sa o aiba in viata asta de cacat!” Bunica numai zise nimic. Radu, fiind deja in baie, nu auzise mica cearta dintre cele doua(cum nu a auzit si cum nu o sa mai auda multe certuri). Dupa ce i-a facut freza cu gel, Ana l-a luat de mana si l-a dus la scoala. A fost o prima zi de scoala frumoasa pentru el… s-a integrat bine… Si, dupa cum avea sa afle si mai tarziu, a fost placut la prima vedere de toata lumea… Radu, de mic avea trasaturi fine, ochii de un albastru foarte inchis, parul drept si negru.

1999: Prima bataie a lui Radu. De fapt, la varsta lui nu se poate numi bataie. Era in pauza. Statea cu cativa din colegii lui in parculetul din fata scolii. La un moment dat, se ia la cearta, pe un motiv bine intemeiat atunci, pueril mai tarziu cu silviu(un baiat cu care mai avuse si alte altercatii). Nu a fost cine stie ce. Un picior in burta dat, unul luat, cateva impinsaturi, iar la final Silviu(vazand ca numai are ce face)il scuipa pe Radu. Asta i-a pus capac. Cu toata forta de care dispunea atunci s-a napustit asupra lui, facandu-i un placaj(fara sa stie). L-a trantit pe jos. ”Esti tigan? De-aia scuipi? O singura data sa te mai iei de mine… ” si tacu. La fel si silviu. De atunci Silviu cu Radu nu au mai avut nici o treaba. Mint! A mai fost o data. Numai ca de data asta nu se luase de el, ci de prietenul lui cel mai bun. Erau in clasa, Silviu a inceput sa se certe cu Andrei. Atunci a venit Radu si i-a zis: “Daca te iei de el, te iei si de mine!” Silviu, dupa ce ramase putin mut, zbiera: “Ce ma ce? Esti smecher?” Radu spuse calm: “Nu. ” Si atat… nici nu i-a mai trebuit mult lui Silviu, pentru ca pleca. Nu prea o sa mai aiba Radu parte de batai multe in viata lui. Armele lui erau cuvintele… TO BE CONTINUED…

O poveste… inceputul.

Cu ce sa incep?Incep prin a spune ca ce va urma sa scriu poate sa fie povestea mea…sau nu.Oricum ar fi,cred ca oricine s-ar regasi macar in cateva situatii…

Totul a inceput in 1990.Data exacta nu are mare importanta…sa zicem ca era primavara…Intr-un spital din Constanta o femeie se chinuia sa aduca pe lume un baiat.

In sfarsit…sarim peste cativa ani din viata acestui baiat…sa-i spunem…Radu…si trecem la anii in care au inceput sa se intample lucruri mai interesante…

1994:Radu statea in camera lui,cum facea de obicei,si se uita la televizor…desene…O!cat ii placeau desenele…Deodata aude cheia in usa si tresare.

Mama lui ii spune:”Hai inchide televizoru’ si fugi la tine in camera si dormi”.Fara sa

zica nimic,baiatul se conforma spuselor mamei.Intra in camera,inchide usa si se baga in pat,astupandu-si urechile cu perna,stiind ce avea sa se intample.

In casa intra tatal.”Usor” afumat,sa zic asa.Nici nu a intrat bine in casa ca a si inceput cu tipete si…altele…Numai continui,pentru ca nu e frumos,si cred ca v-ati dat seama ce se intampla in casa aceea aproape zi de zi.

Cu ce sa incep? Incep prin a spune ca ce va urma sa scriu poate sa fie povestea mea…sau nu. Oricum ar fii, cred ca oricine s-ar regasi macar in cateva situatii…

Totul a inceput in 1990. Data exacta nu are mare importanta… sa zicem ca era primavara… Intr-un spital din Constanta o femeie se chinuia sa aduca pe lume un baiat. In sfarsit…sarim peste cativa ani din viata acestui baiat … sa-i spunem … Radu… si trecem la anii in care au inceput sa se intample lucruri mai interesante…

1994: Radu statea in camera lui, cum facea de obicei, si se uita la televizor… desene… O!cat ii placeau desenele… Deodata aude cheia in usa si tresare. Mama lui ii spune: “Hai inchide televizoru’ si fugi la tine in camera si dormi”. Fara sa zica nimic, baiatul se conforma spuselor mamei. Intra in camera, inchise usa si se baga in pat, astupandu-si urechile cu perna, stiind ce avea sa se intample. In casa intra tatal. “Usor” afumat, sa zic asa. Nici nu a intrat bine in casa ca a si inceput cu tipete si… altele…

1996: Radu sta cu mama lui in pat. El tine ochii intre-deschisi urmarind-o. Cateodata isi tinea respiratia, numai ca sa o auda pe mama lui… sa ii auda respiratia, inima. Apoi deschide si ea ochii si rad amandoi. Dupa ceva timp intra tatal lui in camera. “Ce dracu’ faceti aici? Dormiti toata ziua!” Mama, cu un ton destul de ostil: “Stai Mihai, ca trebuie sa doarma si el, e mic!” “Mic pe dracu’, de-aia nu-i mai tace gura toata ziua!” Dupa o pauza destul de scurta Mihai spune:  ”Bine! el sa doarma…da tu de ce stai langa el?”

TO BE CONTINUED.

Reclama Levi’s…inspiring